De aia avem 2 urechi și o singură gură

Atenție, această regulă se aplică greu și e supusă procrastinării frecvente

Aproape că am abandonat Blinkist. Ce face? Pai e ceva pentru cei mai comozi, să nu le zic chiar leneși, care vor să afle înainte de a citi o carte, dacă merită citită.

Pentru ei și pentru cei care sunt ceva mai uituci și chiar dacă au citit măcar zece cărți pe an când îi ia cineva repede la rost, habar n-au unde au citit și cum se numește ce au citit. Adică pentru mine. Că eu când am aflat de treaba asta cu Blinkist am zis: Asta e pentru mine!

Dacă ați ști voi de câte ori am repetat “The 7 Habits of Highly Effective People” ca să le rețin pe toate 7. Și le uit oricum. Până am reținut treaba aia cu “începe cu sfârșitul în minte”, mi-a luat ceva. Mulțumesc, Blinkist!

Și abandonasem aplicația asta în 2020, o plătesc anual, că e mai ieftin, însă de când mi-am cumpărat masă de inversie, am găsit util să ascult câte un sumar de carte preț de cât stau eu cu picioarele spre tavan și cât mi se scurge tot sângele-n cap.

Și am ascultat “A guide to the Good Life” de William B. Irvine. Titlul zice totul. Eu, de fiecare dată mă activez în orice discuție în care apare numele Marcus Aurelius. Și mi-a amintit de treaba asta cu “premeditatio malorum”.

Și am realizat, pentru a nu știu câta oară, cât de aproape sunt eu de filosofia asta stoică.

Bine, și eu și John Maxwell, și o mulțime de oameni din zilelor noastre. Este despre a-ți imagina, preventiv, răul, pe englezește îi zice “negative visualization”.

Știi când copiii îți mănâncă toți neuronii, și oricât de mult i-ai iubi, simți ca poate ai greșit cu ceva?

Eh, exact atunci, poți să te oprește un minut și să îți imaginezi că ar putea să fie răciți, cu febra, sau cine mai știe ce ganglion sau ce polip e inflamant și sărăcuțul sau sărăcuța abia că mai poate să doarmă, să respire, să mănânce sau să-și găsească calmul sau na, poți, dacă te ține stomacul, să te gândești la altele mai rele.

Cică treaba asta ajută să apreciezi mai mult realitatea și viața așa cum e. Oricum ar fi, e un fel de gimnastică ce te ține cu mintea-ntreagă dacă o situație similară se întâmplă.

Și cum ma pregăteam de 2-3 ore de întâlnire din Launch, intru repede pe Facebook să iau pulsul și… asta e o treabă serioasă pentru start-up-uri organizată de How to Web, Google și nu numai, în care am intrat cu Reefkig,

Am explicat cum îți citește Facebook gândurile, știam, dar am uitat pentru o secundă să-mi schimb gândul și să mă gândesc la altceva… și amuzantul asta de Andrei Garici, de-a câștigat nebunu’ iUmor, pune un comentariu “2% șanse de supraviețuire…”

Și dă share la video asta.

Am plâns. Exercițiul meu cu “premeditatio malorum” era apă de ploaie. “Memento mori” direct.

Cei care nu aveți copii și nici vreun nepot care vine pe la voi, trebuie să mă credeți pe cuvânt, treaba cu autocontrolul, când te joci de-a părintele, e treaba serioasă. Asta pentru că noi suntem stricați, unii mai mult, alții mai puțin, că așa erau vremurile, și oricât de mult ne-am fi emancipat, nu poți să schimbi năravul când e la tine bine înfipt.

Deci, treaba asta cu vizualizarea răului ajută să apreciezi toate lucrurile astea frumoase din jurul tău si combate depresia. Cum naiba!

Și în aceeași nota, tot autorul asta, zice de “disconfort voluntar”, tot o treaba stoică, Seneca îi zicea “să practici sărăcia” și se regăsește și în diverse religii, în forme variate.

Poate rezonați mai mult cu fabula aia cu rabinul, Ițic și capra. Când Ițic se duce la rabin și-i spune că e înghesuiala mare la el acasă și abia mai are loc cu familia lui mare într-o casă așa mică

Și rabinul îi dă soluția să bage capra în casă. Ițic face asta și după un timp, în care deja lucrurile erau rele, se duce iar la rabin, care de data asta îi zice să bage și țapul. Exasperat și ușor confuz Ițic respecta planul, merge la rabin după și îi spune ca e mult mai rău acum.

Moment în care rabinul îi spune să scoată atât capra cât și țapul afară.

Ițic revine fericit și îi mulțumește rabinului pentru ajutor. Cam asta și cu Seneca și cu “să practici sărăcia”. Nu exagerați, dacă simțiți că vreți să încercați ceva mai “extrem”, mergeți o zi, două, cu bicicleta, în loc de mașină, cică ar fi suficient. Și dacă faceți asta deja, bravo, voi puteți să mergeți pe jos.

Ce am realizat, nu doar de la Maxwell, dar zic de el că echipa lui are tendința de a trimite emailuri de reminder, cu subiecte de genul “„Cea mai mare prăpastie este între ceea ce știm și ceea ce facem.” ~ John C. Maxwell

Bine, apoi explică cum că simplul fapt că știi ce e de făcut sau cum ar putea fi făcute lucrurile mai bine, nu înseamnă că le vei și face sau că le vei face în acel mod. De acolo treburile astea murdare cu training și coaching merg doar dacă depun efort toți cei implicați.

Exact cam acolo m-am oprit și eu,. Atunci când m-am dat jos de pe masa de inversie, parcă eram chiaun, și cu căștile alea șmechere de la Sony cu Noise Cancelation de nu auzeam nimic in jur și cu tot sângele-n cap, toate obișnuitele pozitive îmi sunau floare la ureche.

Parcă tocmai dădusem și capra și țapul și copiii afară din casă.

Una peste alta, am făcut și un podcast cu acest conținut, o să îl public în curând, să-mi auziți și suavă voce și pentru că mie îmi place să ascult.

Săptămâna asta am decis să fiu lângă cei de la STORIS care au făcut o sesiune de finanțare prin Seedblink. Pai ce, eu să nu iau un loz câștigător?

Când am citit și la Manafu în newletterul lui super-meseriaș, FOMO (și el zice că “in Stoa Poikile” e un nume ciudat), că publicitatea în podcasturi va atinge 1 miliard cu potențial de a se dubla în 2023, atunci am zis: punem un loz la STORIS.

Și tot de la Manafu din newsletter, cică e treaba serioasă cu Clubhouse. Un fenomen. Restul: Twitter, Facebook, Linkedin îi calcă pe urme. Nu lui Manafu, ci aplicației Clubhouse. Dacă nu aveți deja cont și vreți o invitație, nu ezitați să-mi scrieți!

Deci, despre audiobook-uri și podcast-uri, numai de bine. Am urcat si pe Substack câteva materiale audio, eu zic interesate, că doar eu le-am facut. Și te invit, așadar, să arunci o ureche și să-mi lași o părere.

O săptămână plină de însemnătate!

P.S. Sunt alegeri în birourile locale la partid. “E ok”.